Luxatia scapulohumerala

Autor: Dr. Nitulescu Alexandru

Medic specialist ortoped

email: Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.

Data ultimei actualizari: 13.06.2008

Instabilitatea umarului este o patologie frecventa la tinerii sportivi, si se poate exprima sub mai multe forme: luxatii, subluxatii sau doar dureri la anumite miscari ale bratului.

luxatie umar

luxatie umar

Anatomie si fiziologie:

Deficitul de stabilitate al acestei articulatii este datorat in principal formei si dimensiunii suprafetelor articulare: capul humerusului constituie o treime de sfera care se articuleaza cu glena omoplatului ce este o suprafata relativ plata. Astfel, stabilitatea acestei articulatii se datoreaza elementelor anatomice care o inconjoara. Aceste ligamente constituie o capsula. Insertia acestei capsule pe periferia suprafetei glenoidiene formeaza un inel cartilaginos numit burelet glenoidian. Frecvent, in instabilitatile de umar bureletul glenoidian este detasat, dezinserat de periferia glenei. In 95% din cazuri instabiltatea de umar se face catre inainte si in jos (luxatie anterointerna), in timp ce 5% dintre luxatii se fac catre posterior.

luxatie umar

luxatie umar

Simptome:

Fie ca este vorba de o luxatie de umar evidenta, docmentata radiologic si redusa de un medic sau de o subluxatie care se remite spontan la capatul a catorva secunde, diagnosticul luxatiei de umar este adesea evident.

luxatie umar

luxatie umar

Insa uneori simptomele pot fi constituite doar din dureri la nivelul umarului in momentul efectuarii unor miscari fortate (aprehensiune-adica miscarea comparata cu cea necesara aruncarii unui obiect (exemplu: serviciul de tenis). Cel mai frecvent se gaseste o origine traumatica la originea acestor dureri :caderi sau miscari extreme. La examenul clinic, umarul are miscari in limite normale si forta este conservata in intregime. Se poate gasi de asemenea o durere la efectuarea miscarii de aprehensiune. La pacientii tineri, poate exista o laxitate  care face dovada existentei unei anomalii congenitale ale ligamentelor care sunt prea laxe, si favorizeaza in consecinta instabilitatea de umar.

luxatie umar

Diagnostic si examene complementare

Diagnosticul este evidnet in cazul episoadelor de luxatie, de subluxatie cunoscuta sau documentata, sau in prezneta unui radiografii ale unei luxatii. In cazul acesta radiografiile pot arata o uzura a rebordului omoplatului sau o mica foseta in centrul articulatiei humerale secundare conflictului dintre glena si capul humeral din timpul luxatiei.

Daca acest diagnostic este mai dificil de stabilit, trebuie efectuat in acest caz un axamen imagistic indispensabil: artroCT. Acesta consta in injectia intraarticulara a unui produs de contrast radiologic care poate arata daca bureletul glenoidian este desprins de glena.

luxatie umar

luxatie umar

De asemeni, dupa varsta de 40 de ani, artroCT este indispensabil pentru a decela prezenta unei eventuale leziuni a coafei rotatorilor.

Principii de tratament

In timpul primului episod de instabilitate, dupa reducerea luxatiei si efectuarea unei radiografii de control pentru a se asigura ca suprafeltele osoase sunt in contact, meembrul superior este imobilizat pentru o perioada de aproximaiv 3 saptamani cu cotul langa corp. aceasta imobilizare nu scade totusi riscul de recidiva, care este principalul risc al luxatiei scapulohumerale. Este important de subliniat ca, cu cat pacientul este mai tanar, cu atat riscul recidivei luxatiei este mai mare. Astfel, pentru pacientii sub 20 de ani, frecventa recidivei est eimportanta (80%).

 In schimb, dupa luxatiile recidivante de umar, imobilizarea umarului pentru 3 saptamani nu prezinta interes. De fapt, ligamentele sunt deja rupte si nu exista sanse sa mai cicatrizeze daca nu s-a efectuat imobilizarea la accidentul initial. In acest caz poate fi propusa o reeducare a musculaturii umarului, singura in masura sa compenseze dezechilibrul ligamentar si sa previna luxatiile.

Tratamentul chirurgical este practicat ori de cate ori frecventa luxatiilor jeneaza viata cotidiana sau este incompatibila cu o viata confortabila, sau cu viata sportiva.

Diferitele tehnici operatorii:

Tehnica Latarjet (“bute-ul”) este considerata tehnica cea mai clasica. Ea necesita o incizie de aproximativ 5 cm in portiunea anterioara a umarului. Se preleva o portiune a omoplatului numita apofiza coracoida, pe care s einsera tendonul coracobicepsului. Acest fragment osos si tendonul sau sunt fixate cu un surub la suprafata articulara a omoplatului. Aceasta “grefa” trebuie sa consolideze in aceeasi maniera in care consolideaza si o fractura.

luxatie umar

Interventia Bankart consta in suturarea ligamnetelor la rebordul glenoidian pentru a “inchide poarta pe care se produce luxatia”. Aceasta interventie se poate realiza pe acelasi tip de incizie ca si operatia precedenta sau prin trei mici incizii prin tehnica artroscopica. Aceasta ultima tehnica necesita multa experienta din partea chirurgului , si de aceea trebuie efectuata de un chirurg cu mare experienta in acest domeniu.

luxatie umar

Complicatii

In marea majoritate a cazurilor, evolutia este favorabila, fara complicatii. In unele rare cazuri pot insa apare:

Pentru procedeul Latarjet:

Infectia-incidenta de aproximativ 1%

O leziune tranzitorie nervoasa

O nonconsolidare a bute-ului

O limitare a miscarilor umarului-rar

Pe termen lung-aparitia unei artroze

Pentru interventia artroscopica

Esential frecventa de recidiva a luxatiilor este usor superioara procedeului Latarjet

In toate cazurile, tehnica chirurgicala riguroasa, practicata de un chirurg specializat, scade riscul complicatiilor.

Perioada postoperatorie si reluarea miscarilor

Imediat dupa interventia chirurgicala, pentru a favoriza cicatrizarea tesuturilor si consolidarea osoasa a bute-ului, se impune o imobilizare de 3 saptamani. Dupa aceasta perioada de imobilizare stricta, se descriu doua perioade de recuperare:

• Recuperare a mobilitatii umarului-dureaza o perioada de 1-2 luni. In aceasta perioada se efectueaza miscari pasive
• In al doilea timp, dupa ce mobilitatea este castigata, si miscarile nu mai sunt dureroase, se recupereaza musculatura umarului sub controlul unui kinetoterapeut.

luxatie umar

luxatie umar

Reluarea unei activitati curente se poate face la sfarsitul primei luni dupa interventia chirurgicala. Reluarea unei activitati sportive care nu solicita bratul se poate efectua (de exemplu: maraton) se poate efectua dupa aproximativ 2 luni. In ceea ce priveste toate activitatile sportive, acestea pot fi reluate dupa un interval de 4 luni.

luxatie umar

In concluzie:

Instabilitatea sau luxatia umarului este o patologie frecventa, adesea invalidanta pentru activitatile sportive. Tratamentul posibil este cel chirurgical pentru luxatia recidivanta, si acesta se poate face prin chiurgia clasica sau prin endoscopie. O tehnica chirurgicala riguroasa, practicata de un operator specializat, garanteaza rezultatul operatiei.